A trecut cam mult de cand am vorbit prima data
despre beauty pe caprele irinucai. La vremea respectiva ma intrebam cat de bine se potrivesc cele doua, asa ca poporul a fost intrebat, poporul a strigat in cor ca da, se potrivesc dom'le, hai si povesteste-ne. N-am scris nimic, asa ca diversi reprezentanti ai poporului m-au tras (democratic) de urechi, pai si cosmeticele alea?
Deci da. Cosmeticele revine. Sa va spun intai cum a fost la cursul de machiaj Guerlain. M-am dus acolo cu gandul ca stau 15 minute si ma intorc acasa, scurt si cuprinzator. Noooooo. Pai cand am intrat in magazin m-am prins ca nu era nici un curs de fapt, ci un fel de private sale, cu muzica, mancare si bautura (vorba vine, ca stateau frumusete de platouri neatinse, in dauna proviziilor de apa plata si Cola Light). Toate vanzatoarele la patru ace, pline de amabilitate, entuziasm, lapte si miere, ambitie, energie, forta de munca si tot ce mai trebuie. Daca ar fi asa in fiecare zi am trai intr-o lume mai buna. Nu pot decat sa visez.
La loc de cinste: doi meicapartisti Guerlain, la care ajungeai insa doar dupa ce treceai pe la Cerberul cu produse de ingrijire. Acolo fiecare invitata era ajutata sa dea faliment in trei pasi simpli: demachiere, tonifiere, hidratare cu preaminunatele, nemaivazutele si cu-totul-superioarele produse Guerlain.
Pe scurt, am stat acolo o ora jumate si m-am intors foarte frumos machiata si cu doua cartonase cu recomandari, unul cu produsele de ingrijirea pielii, altul cu produsele de machiaj folosite. Am rezistat eroic si nu mi-am cumparat decat o spuma de curatare, dealtfel impecabila si unul din cele mai bune produse din categoria asta pe care le-am incercat vreodata, totusi prea scumpa ca sa ma convinga sa trec pe Guerlain pentru restul zilelor mele. Daca la produsele de machiaj mi se pare acceptabila o extravaganta din cand in cand, pe partea de ingrijire ma straduiesc sa-mi numar banii din buzunar de doua ori. Pe piata sunt nenumarate game foarte bune si chiar exceptionale, dar daca nu-mi permit sa le folosesc sistematic, de ce le-as mai incerca? O crema sau o lotiune se consuma si trebuie inlocuita la 2-3 luni, pe cand un fard de ochi sau de obraz imi ajunge fara probleme pana la data expirarii.
Patrunsa de spiritul de frugalitate (yeah, right), mi-am trecut asadar pe lista pentru Mos Craciun paleta Volga Princess cu care a fost realizat machiajul de ochi. Mi-au placut mult culorile, foarte naturale, un roz-bej si un gri-maron; pun in valoare ochii verzi sau albastri fara sa iasa ele insele in evidenta. Exact ce cautam in momentul asta, machiaj care sa puna in valoare trasaturile, nu sa atraga atentia asupra faptului ca sunt machiata. Ca textura fardurile sunt extrem de fine, usoare dar bine pigmentate. Sunt foarte putin sidefate, ceea ce imi place, pentru ca fug in general de fardurile de ochi complet mate (mi se par pretentioase si neiertatoare cu orice mica greseala de aplicare), dar si de cele care sclipesc ca pomul de Craciun.

Poza este facuta cu flash, fardurile par mult mai sidefate decat in lumina obisnuita.Ca o paranteza, mi-au amintit de fardurile de ochi ArtDeco care se gaseau la un moment dat in Romania (nu stiu daca mai sunt si unde anume), si alea foarte bune si ca textura, si ca tinuta, si ca paleta de culori. Si acum ca mi-am amintit... mai vreaaaaaaaaaaaaaaaaau farduri ArtDeco!!!! Unde gasesc? Stie cineva?
Bine bine, si pana la urma ce-ai invatat de la cursul asta nu-tocmai-curs, o sa ziceti. Pai nu m-am dus degeaba, tanti aia a facut cateva chestii la care eu nu m-as fi incumetat. Una ar fi ca a pus accentul machiajului ochilor pe pleoapa inferioara, lucru de care eu ma tot feream, aveam impresia ca ma imbatraneste. Nop. Daca e bine facut, arata foarte interesant, se poate face si in varianta mai dramatica si in varianta de toata ziua. Alta ar fi ca fardul de obraz a venit mai sus decat ma asteptam eu, efectul fiind foarte diferit. Uite-asa mi-am dat seama ca aplicam fardul prea jos, mai mult sub pometi, ceea ce probabil ca mi-a mers cand eram mai tanara, dar acum nu mai faceam decat sa accentuez efectele gravitatiei. Intre timp am descoperit un
tutorial pe un beauty-blog care mi-a confirmat greseala. Dar despre blush am prea multe de zis, e obsesia mea nr. 1 si merita un post separat.
In fine, mi-a mai placut faptul ca pentru aplicarea cremelor doamnele nu-si bagau degetele direct in borcanase, ci foloseau betisoare din acelea pentru urechi. O masura de igiena binevenita.
Guerlain nu mi-a rezolvat insa principala problema, cea a fondului de ten. Ani de zile am purtat Lancome Teint Idole Ultra, care chiar nu e rau, insa acum am impresia ca nu mi se mai potriveste culoarea si nici consistenta. De la Guerlain mi s-a recomandat fondul de ten Parure Aqua, insa machieuza s-a grabit si m-a dat cu nr. 3, care s-a dovedit un pic cam inchis. Nu m-am aruncat sa cumpar nr. 2 pentru ca as fi vrut intai sa-l testez pe piele, daca se poate sa-l port o zi intreaga pe fata. Nu-i nimic, o sa vanez un tester sau cateva esantioane pe ebay, mi-am spus, doar ca intre timp am primit alt esantion care m-a convins (cel putin pentru moment): Clinique Superbalanced.
Nu prea-mi inspira incredere, dar l-am incercat o zi (nici prea prea nici foarte foarte), inca o zi (hm, parca nu face nimic? nu-l vad, nu-l simt), inca o zi (am impresia ca s-a luat, insa dupa demachiere imi dau seama ca de fapt fata mea nu arata asa de bine cum credeam, de buna seama ca fondul de ten era inca acolo si isi facea treaba), si inca o zi... Am folosit acelasi esantion de 1,5 ml o saptamana intreaga, fara sa am impresia ca ma zgarcesc la cantitatea aplicata. E un fond de ten cu acoperire mica, mai degraba o crema hidratanta usor pigmentata, care sta foarte bine pe ten mixt, fara sa luceasca ingrozitor (ma rog, mai trebuie un retus-doua in timpul zilei, dar alea trebuie oricum) dar si fara sa matifieze (nici nu caut asta). Nu acopera cine stie ce, doar uniformizeaza culoarea si, cum spuneam, arata atat de plauzibil incat doar dupa ce il demachiezi iti dai seama ca nu te uitai totusi la pielea ta in starea ei naturala, ci la o versiune imbunatatita. Imi place si l-am adoptat, cel putin pentru iarna, doar ca are doua inconveniente: nu are SPF si nu e rezistent la transfer, asa ca daca v-ati obisnuit, ca mine, cu vreun Teint Idole Ultra, care nu se misca de la locul lui odata ce-a fost aplicat, s-ar putea sa va uitati cam lung la urmele de fond de ten de pe servetele sau de pe haine.

Alta descoperire recenta: gama Balm Balm, de fapt
balsamul pentru ten cu muscata de la Balm Balm. Pana acum nu prea am avut noroc cu cremele bio pentru fata, asa ca n-am mai incercat nimic o perioada lunga de timp. Numitul balsam iese din tub aratand ca o crema alba, semiopaca, destul de consistenta, insa se topeste imediat pe degete, transformandu-se in ulei. Pe fata se intinde relativ usor, insa nu se absoarbe instantaneu.
Cred ca mirosul puternic si persistent de muscata (si parca si de trandafir) si faptul ca pielea ramane lucioasa o vreme dupa aplicare n-o sa fie pe placul tuturor. Insa pe mine partea cu luciul nu ma deranjeaza cine stie ce, iar dupa miros ma prapadesc, mi se pare un pic exotic si imi aminteste de un alt produs cu miros de muscata pe care l-am indragit foarte tare intr-o vreme,
uleiul de lotus de la Clarins. Spre deosebire de uleiul de lotus, balsamul asta nu trateaza tenul gras, ci ingrijeste tenurile foarte deshidratate. Si chiar hidrateaza, imi pare bine sa raportez, mai bine decat Avene-urile si Vichy-urile cu care m-am chinuit in ultimii ani.
Nu-i putin lucru, mai ales ca il folosesc pe timp de iarna, intr-un oras cu apa extrem de calcaroasa. Initial m-am gandit ca va fi crema mea de noapte (si asa ma sfatuise si
Roxana), insa zilele trecute am ramas fara crema de zi si, in loc sa fur ca de obicei de la sot sau de la copil, m-am trezit ca tot spre Balm Balm intind mana.
Da, merge foarte bine si pentru zi, cu putina pudra deasupra sau chiar fara, daca aveti de aplicat in continuare o crema de protectie solara sau un fond de ten cu formula mai uscata, genul care se intinde foarte greu pe fata. In rest nu face vreo minune, n-are SPF, nici pretentii ca ar sterge ridurile in 20 de zile, "doar" hidrateaza bine si calmeaza micile iritatii. Pe scurt, sunt incantata. Ce-as schimba la el? Ambalajul: nu-mi place capacul care se infileteaza, mi se pare o pierdere de timp. Ce m-a surprins cel mai mult? Pretul: mi se pare ieftin, avand in vedere calitatea si ingredientele.